După ce românul a terminat cu discuțiile despre ”îmi încalcă drepturile dacă îmi iau temperatura”, ”ăștia ne mint” și ”eu nu pot să port mască că mă sufoc”, s-a deschis cutia Pandorei pe tema ”de ce nu ne lasă să plecăm în Grecia și Bulgaria în vacanță”.
Personal mie îmi e că dacă nu purtăm masca aia nu o să ieșim nici la unguri, ceea ce pe mine mă doare mai mult decât ieșitul la greci.
Acum o să vă spun părerea mea despre Grecia și vacanțe, că am voie să am și eu o părere. Dacă ne trebuie calificări să ne dăm cu părerea : lucrez de 15 ani cu grecii, am mers pe acolo de multe ori, în diverse locuri. În Europa am umblat prin 23 de țări (da, mă laud), ca să știți că pot face un benchmark.
Revenind la Grecia. Bă să înnebunesc dacă înțeleg de ce unii români se duc acolo de 15 ani, dacă se poate și în același loc. Din punctul meu de vedere singurul beneficiu (major, ce e drept) al grecilor este marea. Dar știți ceva? Trei sferturi din țările europene au mare. Și da, peste tot e frumoasă. În unele locuri albastră și transparentă ca în Grecia. Ah da, și mâncarea e bună, doar că ceea ce numește românul mâncare bună la greci sunt prăjelile de rigoare din diverse chestii din mare. Pentru cei care nu au mai fost în alte locuri la mare le dau vestea oarecum surprinzătoare că peste tot este mâncarea asta bună 😊. Și surprinzător – cine stă la mare prăjește pește.
Cum sunt cazările
Cazările la greci sunt întotdeauna, dar întotdeauna, sub numărul de stele afișat. Vezi 5 pe firmă – e cam de 4, dacă ai noroc. Vezi 4 – sigur e de 3. La 3 oficiale déjà e cazul să vă gândiți serios dacă să vă cazați. Sigur că există și locuri extraordinare – dar la alea nu are access românul nici dacă ne adunăm toți aici de pe fb și punem banii la un loc.
Vasta majoritate a hotelurilor au cel puțin 30 de ani, ca să nu zic 60. O să țin minte toată viața cum ne-a dus firma în team building la Napflio. Ne-au trimis întâi frumos linkul de la hotel să vedem în ce lux ne duc – am leșinat. Pfoaaa, ce poze, avea și niște bungalouri care se închiriau cu 3000 de euro pe noapte, am zis că l-am prins pe nenea de picior.
Am ajuns la fața locului. Nu știu dacă ați fost careva la Napflio, e un orășel foarte drăguț, care are un fel de stâncă așa. E, fix pe stâncă era hotelul nostru. Prima surpriză a fost că autocarul ne-a lăsat la baza stâncii, cu tot cu bagaje, pe vreo 32 de grade. A fost distractiv să le cărăm până sus.
Când am ajuns la hotel … mă, voi știți cum arăta hotelurile prin anii 70? Măcar așa, din poze și din Nea Mărin Miliardar. Ei tată – ăla era. Doar că din anii 70 nu se mai întâmplase cam nimic pe acolo. Holul era întunecos rău (așa era arhitectura pe vremea aia, cu tavane joase), canapelele și fotoliile văzuseră vremuri mai bune. Cheia de la cameră era din aia hard copy, nu cartelă, nici măcar din asta modernă – era cheie cheie. Nu mergea – de deschis s-a deschis, după care nu s-a mai închis. Lângă pat aveam radiouri încastrate în tăblia de lemn ca pe vremea mamei. Baia era vopsită (nu faianță, da ?) într-un verde închis model spital, ceea ce ne-a făcut să avem niște mari semne de întrebare asupra activităților care se petreceau în acel hotel. Știm doar că treaba e verde închis prin spitale ca să nu se vadă sângele.
Am stat în cameră doar cât dormeam, că nu se putea sta altfel de miros, cred că și acum plămânii mei mai au urme din mucegaiul ăla.
Eh, toate cele de mai sus nu costau decât 140 de euro pe noapte, preț extrasezon și negociat pentru grup. Bă, ejnebun – 140 de euroi pentru un hotel care avea cel mult trei stele reale !!! E drept că view-ul de la balcon era magnific, păcat că îți trebuia mască ca să poți trece prin cameră.
Și în ziua de azi sunt convinsă că pozele cu bungalourile de mii de euro erau făcute în altă parte.
La hotel în Atena (cinci stele) am stat în cameră unde mocheta mustea pe la margine de umezeală. Probabil aveau o problemă în baie, dar nu e ca și când i-ar fi deranjat. În rest la fel – pretenții, ifose și realitate de maxim trei stele.
Ce e de văzut
Cum sunt nebună eu am făcut jumătate din Grecie cu mașina. Am zis să văd ce e de văzut. Vă zic eu – nimic. Am oprit la Micene. Ca și la Acropole – nimic nu e ca în poze. Micene e o aglomerare de chietroaie, fără plăcuțe din care să înțelegi ceva (așa era cel puțin acum vreo cinci ani). Nu e nimic spectaculos, decât dacă ești tu cuprins așa de gânduri pioase că stai pe locul unde acum 3000 de ani se întâmpla ceva. Trăiau oameni adică. Nu zic să nu mergeți – zic că nu e ceva pentru care trebuie să faceți 1000 km cu mașina să îl vedeți. Am mai văzut prin Grecia vreo trei locuri din astea cu pietroaie și cam atât e de văzut pe acolo oricum. La primul ești emoționat, la al doilea faci poze, la al treilea te gândești că ok, e suficientă întâlnirea cu antichitatea.
Recunosc că cel mai frumos moment a fost la cap Sounio la templu, când am văzut apusul. Nu era din cauza pietrelor – era din cauza priveliștii și a liniștii totale, pentru că erau foarte puțini turiști.
Atena este o mizerie de oraș, cu construcții tip balcanic puse unele peste altele fără nici un plan urbanistic, cu străzi unde lipsesc trotuarele, în care singura zonă de văzut e acea Plaka – o stradă de să zicem doi km cu magazinașe și un aer oarecum local. Turistică. Ah, și Acropolele. Nu vă sfătuiesc să intrați la muzeul Acropolelui, deși este mega lăudat – noi am fost inclusiv cu ghid și m-am plictisit de moarte de oalele și ulcelele expuse. Este și un fel de replică a Acropolelui cu frizele – din păcate trei sferturi nu sunt cele originale, pe care, cum finuț este menționat pe ele, le găsiți prin Londra, Berlin, Paris etc.
Nu neg că sunt și locuri foarte frumoase și liniștite, mai ales în extrasezon. Lefkada mi-a plăcut maxim, mai ales că se cam terminaseră hoardele de turiști bulgari, sârbi, români etc. Mai erau ceva, dar puțini. Aș reveni oricând, problema e că faci vreo 16 ore până acolo.
Or mai fi de văzut și mănăstirile, cel puțin din punct de vedere arhitectonic – dar hei, ce să vezi, femeile nu sunt primite acolo! Ca și românul, grecii au rămas înțepeniți în ortodoxia aia care ne ține pe loc de ceva mii de ani.
Că am voie să am și eu o părere
Ce vreau să spun e că pentru români Grecia înseamnă Thassos și Halkidiki, prăjeli și bălăceală. Nu e nimic greșit în asta, dacă o faci o dată la câțiva ani sau dacă ai timp și bani să mai vezi și alte lucruri în anul ăla. Dar pentru prea mulți români turismul înseamnă doar Grecia.
Tot ce are Grecia au și alte țări. Plus că în alte țări mai ai câte ceva de văzut și pe pământ.
Ah, iar mizerie ca pe drumuri în Grecia nu am văzut demult. Poate doar pe la noi. Toamna trecută am fost în Halkidiki (extra sezon total) și ne-am plimbat pe acolo, fix pe brațul care e considerat cel mai scump. Frățicule, așa o mizerie … arată fix ca și când s-ar fi mutat românașii pe acolo. Vile construite fancy, în jur dezastru. Ba mai mult – la un moment dat din greșeală am luat-o pe un deal, iar la capătul drumului era un fel de groapă de gunoi ad hoc. Nu ne venea să credem ochilor. Erau de toate acolo – de la deșeuri de ambalaje la canapele, lustre și ce mai are omul prin casă. Când ne gândeam noi cum să întoarcem – în fața noastră o mașină care descărca ceva. Ne-a luat cu frisoane, ne gândeam că acu ne ia mafia gunoaielor la întrebări.
Când din mașină coboară spre noi o doamnă – mă, dar doamnă !!! cu ochelari de soare scumpi, pantofi de firmă din aia bună bună, mănuși de protecție pe mâini. Nouă ne ieșiseră ochii de luciul de la sigla de pe pantofi. Se apropie aia de noi, noi deschidem geamul zâmbind și auzim, cu cel mai posh accent posibil : ”do you speak english ?”
Deci noi eram țărăncile acolo. Doamna doar arunca la o groapă de gunoi ilegală niște lucruri care nu îi mai trebuiau prin casă.
Altfel grecii sunt mândri de ei de nu se poate – ei au inventat practic pământul. De atunci se odihnesc.
Eh, cam asta e Grecia.
