Am tot promis unor prieteni să împărtășesc din experiența mea cu Italia. Așa căă … aaaaziii…. tips and tricks despre Veneto!
Yep, Veneto este regiunea aia cu Venezia. Cineva mă întreba ”dar nu este înghesuială acolo?”. Well… în mod normal Veneto este una din cele mai vizitate zone, din cauza Veneziei, evident. Dar din experiențele mele din ultimii ani (inclusiv de anul ăsta, cand am ajuns de două ori în zonă, iunie și iulie) vă pot spune că nu e deloc atât de înghesuială pe cât credeți. Ok, Venezia poate fi mai mult sau mai puțin aglomerată, cum vă e norocul – dar restul regiunii pot spune că e destul de goală, dacă ne gândim la standardele Italiei.
Veneto poate fi vizitată oricând, în orice anotimp – eu v-aș recomanda septembrie-octombrie sau aprilie-mai, când vremea este mestecabilă pentru mai multă lume probabil. Din punctul meu de vedere vara e prea cald, dar eu sunt aia ciudată căreia de exemplu îi place Parisul în ianuarie…
Where to stay
O să încep prin unde să NU stai – în Venezia. Cu excepția cazului în care aveți bani să plătiți vreun palazzo. Nope, nu vrei umezeală nonstop și umblat 30km pe zi prin oraș pentru că nu ți-ai permis o cameră decât la draku cu cărți unde nu poți ajunge decât pe jos. Venezia pare mică pe hartă, dar din cauza canalelor și a faptului că venețienii nu au făcut poduri din doi în doi metri (nu știu de ce) de multe ori un kilometru pe hartă sunt trei în realitate. Eu ultima oară am făcut pe ceas 17 km în Venezia ….
Eu am de obicei două locuri unde stau – zona Mira/Dolo (este între Venezia și Padova) unde găsiți bed&breakfast-uri sau un hotel lângă Padova. Lângă – pentru că ÎN Padova este cam greu de parcat (gratis cel puțin). Eu am stat în Mira la Villa Trotter – dar să știți că nu are decât două-trei camere. Adică dacă sunteți mai mulți nu e pentru voi. O găsiți pe booking, proprietarul vorbește engleza bine și din câte am văzut de pe diplomele de pe pereți e ceva gen doctor în filozofie sau așa ceva. O să aveți și un mic dejun mai normal – prin asta înțeleg că puteți căpăta și un ou și ceva brănză pe lângă meniu italian de prăjituri făcute în casă și ristretto din ăla de zici că e ce a scuipat pisica.
Lângă Padova am stat la hotel DC International. E un hotel undeva la 5-7 km de centru Padovei, e un trei stele, dar un trei stele foarte ok, camere destul de mari, curat, doar să nu luați și micul dejun că e mega scump și prost. Sau nu știu dacă prost – să zicem că găsiți ceva mai bine în oraș. Și mai ieftin. Are parcare mare și gratis și e ușor de ieșit/intrat pe centură.
Tot în zona Mira eu am stat ultima oară în Noale, la un apartament foarte drăguț și mai mare – se numește Residence Le Bugne, e un fel de casă de fapt (sunt mai multe apartamente făcute într-o fostă fermă sau așa ceva, cumva pe verticală. Recomand cu mare căldură atât cazarea cât și satul – locația este fix în sat și aveți după colț mai multe terăsele unde vă puteți lua cafeaua dimineața. Ceva splendid! Dacă vă gândiți că vi s-ar potrivi – pm me, că de locație se ocupa o româncă extrem de drăguță și vă pot da direct contactul ei, ca să nu mai treceți prin booking.
How to move
Pentru că probabil veți ajunge în zonă cu avionul pe Treviso – vă recomand călduros să închiriați o mașină. Vedeți că Treviso e un aeroport cât o gară, habar nu am cum reușesc să tranziteze zecile alea de milioane de turiști. Locul de ridicat mașina e cum ieși din aeroport la stânga și aveți grijă când o returnați că trebuie să fii teribil de treaz să găsești culoarul de intrare în parcare. De asemenea verificați mașina de zgârieturi la ridicat, că a noastră zicea că a fost condusă de mine.
NU alimentați pe autostradă, că benzina e mult mai scumpă. La fel – fiți atenți că în unele benzinării există pompe self service (unde vă puneți singurei bezina) și pompe cu serviciu – unde benzina e la fel, mult mai scumpă. Că lucrul manual se plătește!
Dacă puneți benzină singurei vedeți că în 99% din cazuri trebuie să plătiți la pompă direct. Pentru că sunt prietena voastră vă explic și cum se face: când trageți mașina la pompă mai întâi vedeți care e aparatul de plată. Băgați cardul, selectați numărul pompei, alegeți dacă vreți benzină sau motorină – o să vă blocheze automat 100 euro. Puneți ce vă trebuie și după ce încheiați vă vor debloca cei 100 euro și vi se va lua doar cât ați pus. Cam toate benzinăriile merg în mare pe genul ăsta de plată.
Pentru parcare sistemul este că pe locurile albastre puteți parca cu plata pe oră, nu parcați pe locurile galbene (sunt de rezidență strict) și pe locurile albe e free of charge. Pentru plata cu ora există aparate cu monede sau card (dar e mai sigur să aveți monede, să nu vă panicați) sau există o aplicație care se numește EasyPark. Funcționează în majoritatea orașelor din Italia pe un sistem similar cu amparcat al nostru. Îți faci cont, o deschizi și îți spune acolo unde ești dacă se plătește și cât. Îi pui cât vrei pe un ceas și aia e – poți extinde din aplicație plata sau, dacă ai ajuns mai devreme, o poți opri și îți ia banii doar pe cât ai stat. Recomand! Că dacă luați cu bilețel în geam s-ar putea să trebuiască să vă întoarceți degeaba la mașină ca să extindeți (pățit!).
La fel – vedeți că sunt multe orașe și orășele care au ZTL – zonă de trafic limitat în centru. Și fiecare primărie are programul lui de ZTL, deci trebuie să fiți atenți să nu intrați ca berbecii când ZTLul este activ. Din câte am văzut eu în zonă în weekend și seara mai târziu ZTLul e cam oprit.
Dacă totuși nu vreți să conduceți – există tren între Padova și Venezia și unele opresc și în Mira. Există și autobuze. Iar din Mira există chiar și o barcă turistică care merge pe râul Brenta până în Venezia. Eu nu am luat-o niciodată.
What to see
Acum vă dau o listă cu locuri de văzut în zonă.
Zona dintre Venezia și Padova este străbătută de râul Brenta, pe care toate marile familii veneziene și-au făcut ”case de vacanță” în ultimii 500 de ani. Unde se retrăgeau când era foarte cald, pentru distracție sau ca să fugă de ciumă – la alegere. Un număr foarte mare din vilele din zonă au fost desenate de faimosul arhitect renascentist Andrea Palladio, de unde și denumirea colectivă de vile paladine.
Probabil că cea mai cunoscută ”casă” este Villa Pisani, Stra. Este ditamai palatul cu 114 camere, cu o grădină mare și cu un labirint. Pentru că este muzeu național are orar de deschidere de muzeu – adică îl găsiți deschis în fiecare zi, mai puțin luni. Probabil. Că nu se știe niciodată la italieni – deci vă rog să verificați pe internet de fiecare dată când vreți să vizitați ceva.
La fel de cunoscută și cu o poveste de legendă este Villa Foscari – la Malcontenta. Well, e una din foarte puținele care mi-a scăpat, poate îmi spuneți voi cum e.
Eu am mai văzut Villa Widman, Villa-barchesa Valmarana (se află vis a vis de Widman) și Vila Foscarini-Rossi unde puteți admira și o impresionantă colecție de pantofi de la toate casele mari de modă – actualul proprietar deține o fabrică care a lucrat de-a lungul anilor acești pantofi, așa că a făcut un muzeu.
Preferata mea este însă Villa Contarini – Camerini în Piazzola sul Brenta. Să nu vă păcălească din nou denumirea – este un palat în regulă, absolut fascinant. Vedeți că se intră doar cu tur ghidat, deși programul e zilnic de la 9-17 – când am fost în iulie aveau doar două tururi pe zi. Și pe site scrie să sunați înainte, noi am zis că ”las că merge” și nu a mers – am ajuns fix după primul tur și până la al doilea mai erau ceva ore.
Ah, și încă un amănunt – nu întotdeauna au ghid în engleză. Eu prima oară am intrat cu ăla în italiană – important e să intrați, că tot românul mai prinde un como si dice. La teelfon măcar vorbesc engleza, nu vă faceți probleme.
Și satul respectiv este foarte drăguț – puteți bea un cocktail la o terasă din fața palatului. Dacă aveți noroc și mergeți pe la sfârșitul lui mai/începutul lui iunie o să găsiți înflorite magnolia magniflora pe strada principală – ceva de vis.
Tot lângă Padova mai sunt niște vile în partea stângă cum ar veni – din care eu am vizitat anul ăsta Vila Valmarana ai Nani. Pratic e la 2km de centrul Padovei, dar când ești acolo ai impresia că ești pe altă planetă. Recomand nu doar pentru view dar și pentru prăjiturile de la cafenea.
Dacă vreți mai urban – aveți Padova, cu a sa basilica di San Antonio și Vicenza – orașul celor 1000 de palate. San Antonio de Padua e portughezul ajuns sfânt italian celebru pentru că ajută femeile să nască, protejează copiii (de altfel veți vedea poze cu mulți copii lângă mormântul lui), dar cică și găsește lucruri pierdute! Iar Vicenza nu are chiar 1000 de palate, dar e un orășel foarte cochet un puteți petrece câteva ore plăcute la un cocktail și o plimbare. Dacă vreți puteți intra și la faimosul teatru paladian – dar să știți că e 11 euro ca să vedeți o sală de teatru. Impresionantă, absolut unică – dar mai bine vă luați și un bilet la un spectacol, măcar dați lovitura.
Padova e unul din orașele mele preferate din grupul celor subestimate – e un oraș tipic italian, cu foarte mulți tineri (mare mare universitate, nu are decât vreo 800 de ani …) și un vibe foarte plăcut.
Mai puteți vizita Bassano del Grapa – un orășel micuț și plăcut, cu un pod istoric și practic mama la grappa (băutura aia care nu știu unde să o încadrez, cred că ei o beau la finalul mesei) și Asolo – care e un sat pe un vârf de deal cu o priveliște foarte frumoasă. Dacă vreți la Asolo – vedeți că există o parcare supraetajată undeva cum urci înainte de porțile de intrare în sat. Asta ca să nu băgați mașina în sat cum a făcut proasta de mine, de era să rămân cu ea înfiptă între două ziduri. Și vedeți că cea mai frumoasă priveliște e din capătul satului, din cimitir. O găsiți acolo și pe cea mai faimoasă cetățeancă eternă a Asolo – faimoasa actriță Eleonora Duse. Citiți de ea, că a avut o viață interesantă.
Cât pe ce să uit – dacă vreți natură puteți merge la Valsanzibio – după ei cea mai frumoasă grădină din lume. E frumos, e adevărat, dar să nu vă așteptați la Versailles. Grădinile italiene sunt mai degrabă parcuri cu copaci, nu grădini cu flori. E impresionant că acolo au încă copaci care au câteva sute de ani.
Eu nu sunt mare fan mâncat, dar dacă vreți ceva local, ca pentru italieni – există o trattoria la care nu aș fi intrat în veci dacă nu mă ducea cineva. Se numește Trattoria Alla Stella, e în câmp cumva și să sunați înainte să vă faceți rezervare. Pește și din astea. Bun și decent ca preț, noi am dat cam 40 euro/persoană, dar am comandat atât de mult că le-am lăsat și lor de mâncare. Și am avut și ceva vin inclus în banii ăștia (unul de casă și unul mai de fițe).
La Serenissima
Am trecut pe la Venezia de zeci de ori. Pratic nu mă pot abține să nu opresc de câte ori trec pe lângă ea. Știu că unii o privesc ca pe cel mai celebru parc de distracții din lume – și de fapt cam asta a fost secole întregi – dar eu o iubesc. Nu pentru kitschul și partea plină de turiști ieftini, ci pentru străzile mai puțin umblate (și sunt multe!).
Parcare: recomand Tronchetto; exact cum faci dreapta spre Tronchetto eu parchez imediat tot în dreapta. E o parcare mai puțin amenajată, cu o barieră unde un nene îți arată o pancardă pe care scrie ”15 euro/ 12 ore”. Intrați acolo, e cel mai aproape de mers pe jos de Piazzale Roma.
Mai există și parcarea mare supraetajată chiar din piazzale, dar e plină de uneori trebuie cică să faci rezervare și e 35 euro/zi (15 euro doar dacă ajungi după ora 17).
În Venezia vă deplasați pe jos (știu, e mult, eu ultima oară am făcut 17 km de mers) sau puteți lua un bilet de o zi pentru vaporaș (25 euro), cu care puteți ajunge și la Mirano/Burano/Lido. Doar plimbarea și face toți banii, vă zic.
Murano – nu vă recomand. Nu e nimic de văzut pe acolo decât fabricile de sticlă (nu sunt mare fan) și să cumpărați tot felul de sticluțe pe care le puteți lua de oriunde și care în vasta majoritate sunt niște kitschoșenii.
Burano – e drăguț, dar nu e ca în poze; e foarte foarte mic și singurul avantaj sunt casele colorate. Care altfel nu au nimic deosebit. Prin centru au o patiserie minunată, asta îmi amintesc. Nu mă înghesui să revin. Vedeți că dacă vreți să ajungeței la Burano trebuie să schimbați bărcile la Murano.
Lido – un fel de Mamaia Veneziei. Vă puteți lipsi.
Acu depinde cât de deschiși sunteți la experiențe – eu v-aș recomanda cimitirul. Îmi tot propun să ajung – este pe o insulă dedicată între Murano și Venezia și cred că este magnific, având în vedere istoria Veneziei. Dacă e cald afară vă puteți opri și pentru că e unul din puținele locuri cu vegetație din zonă.
Oricum la toată afacerea asta câștigul este plimbarea cu barca.
De văzut:
San Marco (biserica) – de obicei este ditamai codoiul la intrare și coada este în soare (dacă nu plouă…). Da, este frumoasă și pe dinăuntru, dar farmecul pentru mine este să o vezi după amiază, când e soare – pică soarele ăla la ora de aur ceva nemaivăzut.
Palatul dogilor – e un must see. Asta ca să înțelegi măcar un pic ceva din istoria republicii Venezia și a banilor care se învârteau pe vremuri. Cred că biletul e spre 30 euro acum. Merită și pentru senzația de legănare!
Muzeul Guggenheim – alt must see, mai ales pentru noi, românii – Măiastra III a lui Brîncuși este acolo. Dar și pentru povestea de viață a celebrei Peggy Guggenheim, iubitoarea de artiști care ”s-a culcat cu 1000 de bărbați”. Or so they say. Și care păzește muzeul și acum alături de iubiții ei câini din rasa Lhasa Apsos.
Mai sunt muzee, dar mă îndoiesc că veți avea timp într-o zi.
Pentru cei care iubesc arta și arhitectura modernă – în schimbul a două-trei ore puteți vizita Biennala de Arhitectură (anul ăsta) sau Biennala de Artă (anul viitor), care se țin în celebrul Arsenal (fostele șantiere navale venețiene) și în Giardino – un spațiu alocat bienalei special și unde există pavilioane de la înființarea evenimentului, acum peste 100 de ani.
Dacă ajungeți în Arsenal să vă gândiți că are peste 900 de ani, a fost cel mai mare complex industrial din Europa până în epoca revoluției industriale. În momentul său de maximă glorie producea o navă pe zi, atât de eficient era fluxul de producție și avea 16000 de angajați. La stat, cum se spune.
Dacă nu vreți să dați atâția bani pe vizite sau nu aveți timp – mie cel mai mult în Venezia îmi plac apusurile. Ca să îl vedeți bine fie luați bărcuța de la Murano la San Marco la ora potrivită, fie vă duceți pe mal până ajungeți cam în dreptul stației de bărcuțe Giardino. De acolo se vede cel mai bine, pentru că soarele apuce practic în spatele turnului de la San Marco, spre țărm. Satisfacție garantată – și da, acolo chiar e și o giardino, adică un parc, puțin frecventat de turiști și mai mult de localnici.
Dacă vreți să mâncați ceva – în general pizza aia la 3 euro (sau cât mai e) la bucată este cea mai bună ever. Am prins unele de m-aș întoarce și acum să mai iau dacă aș ști exact unde erau.
Doar că aveți grijă să nu o mâncați stând pe poduri sau pe diverse trepte că riscați o amendă consistentă.
Dacă vreți să citiți ceva despre Venezia înainte de a ajunge acolo – vă recomand ”Venezia” de Jan Morris.
